litanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LITÁNIE, litanii, s. f. 1. Rugăciune lungă (rostită alternativ de preot și de credincioși).
2. Fig. Expunere, înșirare lungă, monotonă, plictisitoare. – Din
sl. litanija.litanie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)litánie (litánii), s. f. – Totalitatea rugăciunilor. –
Mr. litănie. Ngr. λιτανεία, în parte prin intermediul
sl. litanija (Tiktin).
Sec. XVII.
litanie (Dicționaru limbii românești, 1939)litánie f. (vsl.
litaniĭa, ngr.
litania, vgr.
litaneía, de unde și lat.
litania, fr.
litanie). Șir de maĭ multe rugăcĭunĭ scurte adresate luĭ Dumnezeŭ.
Fig. (după fr.). Enumerațiune lungă și plicticoasă:
o litanie de reclamațiunĭ.litanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)litánie (
-ni-e) s. f.,
art. litánia (-ni-a), g.-d. art. litániei; pl. litánii, art. litániile (-ni-i-)litanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)litanie f.
1. rugăciuni publice către D-zeu și către toți sfinții, invocându-i unul după altul;
2. fig. enumerațiune lungă și plictisitoare [Gr. mod.].
litanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LITÁNIE, litanii, s. f. 1. Rugăciune dialogată (vorbită sau cântată alternativ de preot și de credincioși), constând în scurte invocații.
2. Fig. Expunere, înșirare lungă, monotonă, plictisitoare. — Din
sl. litanija.