liric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍRIC, -Ă, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprimă direct stări afective personale, sentimente intime. ♦ (Substantivat,
f.) Poezia lirică (
1), genul poetic liric. ♦ (Substantivat,
f.) Totalitatea operelor lirice (
1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc.
2. Care aparține poeziei (sau literaturii) lirice (
1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia lirică. ♦ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (
1) sau literatură lirică. ♦
Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat.
3. Care aparține muzicii de operă, referitor la muzica de operă. ♦ (Despre voce) Care se caracterizează prin sonoritate dulce, lipsită de încordare, prin mobilitate; (despre cântăreți) care are o astfel de voce. – Din
fr. lyrique.