lipsire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIPSÍRE, lipsiri, s. f. (
Înv.) Faptul de
a (se) lipsi. –
V. lipsi.lipsire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lipsíre (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. lipsírii; pl. lipsírilipsire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lipsire f. lipsă de timp, absență.
lipsire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIPSÍRE, lipsiri, s. f. (
înv.) Faptul de
a (se) lipsi. —
V. lipsi.