lipscan - explicat in DEX

lipscan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIPSCÁN, lipscani, s. m. Negustor care vindea pe piețele românești mărfuri aduse de la Lipsca. – Lipsca (n. pr. = Leipzig) + suf. -an.

lipscan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lipscán (lipscáni), s. m. – Vînzător de mărfuri cu amănuntul. De la Lipsca (‹ sl. Lipskŭ) „Leipzig” (Cihac, II, 173; Tiktin). Este numele străzii din București, în care se concentra acest negoț mai înainte. – Der. lipscănie, s. f. (comerț cu mărfuri, mercerie); lipscănesc, adj. (negustoresc); lipscănoaică, s. f. (plantă, Coreopsis tictoria); lipiscat, s. n. (stofă de Lipsca), din tc. Lepiska „Lipsca”, cf. tc. lepisca „mătase verde” (Tiktin).

lipscan (Dicționaru limbii românești, 1939)
lipscán m. (d. Lipsca, de unde se aduceaŭ odată pînzeturile). Negustor de pînzeturĭ, bogasier.

lipscan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lipscán (înv.) s. m., pl. lipscáni

lipscan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lipscan m. 1. cel ce vinde mărfuri de Lipsea; 2. comerciant ce vinde articole de manufactură.

lipscan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIPSCÁN, lipscani, s. m. (înv.) Negustor care vindea pe piețele românești mărfuri aduse de la Lipsea. — Lipsea (n. pr. = Leipzig) + suf. -an.