lipovean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIPOVEÁN, -Ă, lipoveni, -e, s. m. și
f. Persoană care face parte dintr-o populație de origine rusă stabilită în regiunea Deltei Dunării și care se ocupă mai ales cu pescuitul. – Din
rus. lipovanin (
dial. lipovan).
lipovean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lipoveán (lipovéni), s. m. – Sectant rus, adept al ereziei rascolnicilor.
Rus. (fi)lipovanin, de la numele șefului sectei Filip Pustovjat (Scriban). –
Der. lipovenesc, adj. (propriu lipovenilor);
lipovenime, s. f. (colectivitate de lipoveni).
lipovean (Dicționaru limbii românești, 1939)lipoveán, -eáncă (vest) și
-ván, -váncă (est) s., pl.
enĭ, ence (rus.
lipovánin, din
filipovanin, după numele unuĭ sectar numit
Filip Pustovĭat). Rascolnic dintr´o ramură desprinsă din biserica rusească. – Lipoveniĭ trăĭesc pin [!] Moldova și aĭurea, dar maĭ ales ca pescarĭ la Dunărea de jos. V.
scopit.lipovean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lipoveán s. m.,
pl. lipovénilipovean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lipovean m.
1. comerciant sau birjar rus;
2. pl. locuitori ruși de prin bălțile Dobrogei.
lipovean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIPOVEÁN, -Ă, lipoveni, s. m. Persoană care face parte dintr-o populație de origine rusă stabilită în regiunea Deltei Dunării și care se ocupă mai ales cu pescuitul. — Din
rus. lipovanin (
dial. Upovan).