lipie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIPÍE, lipii, s. f. Pâine rotundă și plată, puțin crescută, cu coajă multă și miez puțin. –
Cf. scr. lepinja.lipie (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)LIPÍE, lipii, s.f. Pâine de formă rotundă sau ovală, puțin crescută sau plată, de obicei din aluat nedospit, realizat din făină de diferite cereale. Lipiile sunt specifice țărilor orientale, cea mai cunoscută fiind
pita, o lipie din aluat dospit din făină de grâu, utilizată de obicei despicată, apoi umplută ca un portofel;
chapati [pr. ciapati] și
puri sunt lipii specific indiene;
tortilla [pr. tortilia] este lipia țărilor din America de Sud, făcută mai ales din mălai, presată și coaptă în forme speciale pe plită; în Europa, cea mai cunoscută este
focaccia italiană, din aluat de pizza sau de pâine, dreptunghiulară sau rotundă; din țările scandinave vine
knäckebrot, o lipie din făină integrală sau de secară, neagră, uscată și crocantă.
lipie (Dicționaru limbii românești, 1939)lípie (Mold. sud, Munt. est) și
lipíe (vest) f. (sîrb.
lèpinja, un fel de pîne [!]; ung.
lepény, prăjitură). Pedea (pîne mică, rătundă [!] și turtită). V.
azimă.lipie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lipíe s. f.,
art. lipía, g.-d. art. lipíei; pl. lipíi, art. lipíilelipie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lipie f. pâine de cocă fără aluat [Șerb. LEPĬNIA].
lipie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIPÍE, lipii, s. f. Pâine rotundă și plată, puțin crescută, cu coajă multă și miez puțin. —
Cf. sb. lepinja.