lipici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIPÍCI, (
1, 3)
lipiciuri, s. n. (
2)
lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanță care servește la lipit (hârtia); clei.
2. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă.
3. S. n. Fig. (
Pop. și
fam.) Ceea ce atrage, încântă sau seduce în făptura sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊
Loc. adj. și adv. Cu lipici = încântător, atrăgător, fermecător, seducător. ◊
Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfățișare sau fel de a fi). ◊
Expr. (Rar)
A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. –
Lipi +
suf. -ici.lipici (Dicționar de argou al limbii române, 2007)lipici, lipiciuri s. n. 1. (
pop.) farmec, ceea ce atrage, încântă sau seduce în felul de a fi al cuiva.
2. (
friz.) produs al industriei cosmetice.
3. (
er.) spermă.
lipicĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)lipicĭ și (Olt.)
lipíc n., pl.
urĭ (d.
a se lipi).
Fam. Farmec, atracțiune:
om, femeĭe cu lipicĭ. S. m., pl. tot așa. Lipicĭoasă. Tortel.
lipici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lipíci1 (plantă)
s. m.,
pl. lipícilipici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lipíci2 (substanță, boală, farmec)
s. n.,
pl. lipíciurilipici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIPÍCI, (
1, 3)
lipiciuri, s. n. (
2)
lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanță care servește la lipit (hârtia); clei.
2. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă.
3. S. n. Fig. (
Pop. și
fam.) Ceea ce atrage, încântă sau seduce în înfățișarea sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊
Loc. adj. și adv. Cu lipici = încântător, atrăgător, fermecător, seducător. ◊
Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfățișare sau fel de a fi). ◊
Expr. (Rar)
A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. —
Lipi +
suf. -ici.