lipi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIPÍ, lipesc, vb. IV.
Tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦
Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦
Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice;
fig. a se închide fără voie de somn.
2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi.
3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera.
4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊
Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor.
5. Tranz. și
refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊
Expr. (
Tranz.)
A lipi cuiva o palmă = a trage, a cârpi cuiva o palmă. ♦
Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva).
6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din
sl. lĕpiti.lipi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lipí (lipésc, lipít), vb. –
1. A prinde, a cola, a încleia. –
2. A adera, a reuni, a aduna. –
3. A tencui. –
4. A pălmui. –
Mr. alichescu, megl. lipés. Sl. lĕpiti sau
lĭpĕti (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Miklosich,
Lexicon, 350; Cihac, II, 172; Iordan,
Dift., 138), de la
lĕpŭ „clei”,
cf. bg. lĕpjă, sb. lepiti. Cf. lip. Der. alipi, vb. (a reuni, a împreuna;
refl., a se dedica);
lipaci, s. m. (căprior alipit, nadă de lemn), în
Mold.;
lipeală, s. f. (lipitură);
lipcă, adv. (lipit de... ), din
rut. lipkii (Bogrea,
Dacor., IV, 829),
pol. lipki, în
Mold. (legătură cu
bg. lepka, sugerată de Tiktin și Conev 63, nu este convingătoare);
lipicios, adj. (care lipește; adeziv, aderent; contagios; tandru, afectuos);
lipicioasă, s. f. (nume de plante: Lychnis viscaria; Silene nemoralis; Asperugo procumbens, Gallium aparine);
lipici, s. n. (atracție, farmec), cu
suf. -
ici, cf. gîdilici; lipici, s. m. (nume de plante: Lappula myosotis, Cuscuta apithymum, Gallium aparine; Xanthium spinosum);
lipică, s. f. (
Trans., molie);
lipiciune, s. f. (blefarită);
lipie, s. f. (pîine rotundă și turtită), pe care Cihac, II, 172, Tiktin și Candrea o pun în legătură cu
sb. lepinja, mag. lepény (mai probabil e vorba de un
der. interior, deși nu foarte clar);
lipitoare, s. f. (animal care suge sînge, Hirudo officinalis, nume de plantă vinariță, Asperula arvensis, Asperula tinctoria;
ornit. păpăludă, Caprimulgus europaeus);
lipitură, s. f. (lipire; tencuială; apatie atribuită spiritelor rele);
lipitor, adj. (care lipește);
deslipi, vb. (a descleia, a separa).
Lipăr, s. n., (foc, ardoare), în
Trans., ar putea proveni din
lipi („locul unde soarele <<se lipește>> cel mai tare”).
lipi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lipí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lipésc, imperf. 3
sg. lipeá; conj. prez. 3
să lipeáscălipì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lipì v.
1. a prinde, vorbind de ceva unsuros sau cleios:
mierea sau coca se lipește de deget; 2. a prinde cu cleiu sau cu ceva analog:
a lipi ferestrele cu cocă, a lipi cu plumb; 3. a unge sau astupa cu lut:
a lipi pereții; fam.
a lipi o palmă; 4. fig. a apropia, a alătura:
somn de el nu se lipește POP.;
5. a se lega strâns prin dragoste, a se alipi. [Slav. LIPĬETI].
lipi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1.
Tranz. 1. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦
Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦
Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice;
fig. a se închide fără voie de somn.
2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi.
3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera.
4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ♦
Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor.
5. Tranz. și
refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊
Expr. (
Tranz.)
A lipi cuiva o palmă = a trage, a da cuiva o palmă. ♦
Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva).
6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. — Din
sl. lĕpiti.