lipcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍPCĂ adv. (
Reg.; în
expr.)
A sta (sau a
ședea etc.)
lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc), stingherind pe cineva.
A sta lipcă pe capul cuiva = a stărui mult pe lângă cineva.
A se ține lipcă de cineva = a însoți pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezența sa).
A umbla lipcă după ceva = a căuta să obțină ceva cu orice preț; a dori ceva foarte mult. – Din
ucr. lypkyj „lipicios”.