lipcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍPCĂ adv. (
Reg.; în
expr.)
A sta (sau a
ședea etc.)
lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc), stingherind pe cineva.
A sta lipcă pe capul cuiva = a stărui mult pe lângă cineva.
A se ține lipcă de cineva = a însoți pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezența sa).
A umbla lipcă după ceva = a căuta să obțină ceva cu orice preț; a dori ceva foarte mult. – Din
ucr. lypkyj „lipicios”.
lipcă (Dicționaru limbii românești, 1939)lípcă adv. (d.
lipesc; rus.
lipkiĭ, lipicĭos).
Fam. A te ținea lipcă de cineva, a sta lipcă pe lîngă cineva, a te ținea mereŭ de el (cață, gîrbă, grapă, scaĭ, zgaĭbă) ca să-țĭ dea ceva.
lipcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lípcă (
reg.)
adv.lipcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lipcă adv. Mold. alipit (fig.), belea pe capul cuiva:
șezi lipcă unde te duci Cr. [Slav. LIPŬKŬ, lipan: planta se întrebuințează pentru cataplasme].
lipcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÍPCĂ adv. (
Reg.; în
expr.)
A sta (sau
a ședea etc.)
lipcă (undeva) = a sta undeva neclintit, a nu se mișca (dintr-un loc), stingherind pe cineva.
A sta lipcă pe capul cuiva = a insista mult pe lângă cineva.
A se ține lipcă de cineva = a însoți pe cineva peste tot (stingherindu-l cu prezența sa).
A umbla lipcă după ceva = a căuta să obțină ceva cu orice preț; a dori ceva foarte mult. — Din
ucr. lypkyj „lipicios”.