lipan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIPÁN1, lipani, s. m. Pește asemănător cu păstrăvul, cu corpul argintiu și alungit, cu capul mic, care trăiește în zona inferioară a apelor de munte (
Thymallus thymallus). –
Cf. scr. lipan, lipen.
lipan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIPÁN2, lipani, s. m. (
Bot.) Brusture. – Din
bg. lepjan.lipan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lipán (lipáni), s. m. – Plantă (Lappa major).
Sl. lepanĭ „frunză” (
cf. Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 172);
cf. bg. lĕpjan, sb. ljopeno, slov.
lepen (Berneker 733). –
Der. lipăni, vb. (
Olt., a răbda de foame), poate rezultat din încrucișarea cu
lihni.lipan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lipán (lipáni), s. m. – Pește asemănător cu somonul, Salmo thymalus. –
Var. lipean. Sl.,
ceh. lipan, sb. lipen (Cihac, II, 172; Tiktin),
cf. mag. lepény.lipan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LIPÁN1 (‹
scr.)
s. m. Pește teleostean dulcicol, asemănător cu păstrăvul de
c. 30-35 cm lungime (
Thymallus thymallus). Trăiește în ape de munte. Carnea lui are gust de cimbrișor.
lipan (Dicționaru limbii românești, 1939)1) lipán m. (sîrb. ceh.
lipan, Bern. 1, 723). Un fel de păstrăv maĭ mare, de la 30-50 c.m. (
thymallus). – Și
lipean, pl.
enĭ (Cant.), după pol.
lipieĭ, saŭ ung.
lepény.lipan (Dicționaru limbii românești, 1939)2) lipán m. (bg.
lĭepenĭ și
lopĭán. Bern. 7, 33).
Munt. Brustur.
Olt. Strigoaĭe.
lipan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lipán s. m.,
pl. lipánilipan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lipan m. pește de coloare închisă cu solzi mărunți, trăiește în pâraiele dela munte (
Thymalus vexilifer). [Slovean lipan].
lipan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lipan m.
1. plantă cu foi late, numită și brustur;
2. foaie de lipan:
cu un lipan mare la cap înfășurată GR. AL. [Și
lipean pol. LOPIAN, lipan (influențat de
lipi)].