lipăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIPĂÍ, lípăi, vb. IV.
Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi.
2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [
Prez. ind. și:
lipăiesc. –
Var.:
lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] –
Lipa +
suf. -ăi. Cf. bg. lapam.