lipa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍPA interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci. [
Var.:
lip interj.] – Onomatopee.
lipa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lípa interj. – Exprimă zgomotul de tropăială. Creație expresivă,
cf. liop, care exprimă zgomotul bătăii din palme, și
lap. Relațai cu
a lipi (Tiktin) este puțin probabilă. –
Der. lipăi, vb. (a tropăi; a face zgomot cu încălțămintea);
lipăială, s. f. (tropăială).
lipa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lípa/lípa-lípa interj.lipa (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lipa! int. V.
lipăì.lipa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIPA interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci. [
Var.:
lip interj.] — Onomatopee.