lip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIP1 s. n. (
Reg.) Strat (gros) de murdărie care se formează pe piele sau pe îmbrăcăminte; jeg. – Din
ucr. lep.lip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIP2 interj. v. lipa.lip (Dicționar de neologisme, 1986)LIP- v.
lipo-.
lip (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lip s. n. – Murdărie, slin. –
Var. lep. Ngr. λίπος „grăsime”,
cf. it. S.
lippu (Battisti, III, 2206). După Tiktin, Candrea și Scriban, din
sl. lĕpŭ „clei de lipit”,
pol.,
rut. lep, singurul care poate explica
var. În
Mold.lip (Dicționaru limbii românești, 1939)lip și (nord)
lep n., pl.
urĭ (rut.
lip, cleĭ, și
lep, murdărie cleĭoasă, d. vsl.
lĭepŭ, vîsc,
lĭepiti, a lipi; ung.
lép, cleĭ de prins păsărĭ. V. Bern. 1, 712 și 755. Cp. și cu ngr. și vgr.
lipos, seŭ, unsoare, și
lépos, solz).
Est. Jeg, rîp, unsoarea care se face pe trup cînd nu te spelĭ mult timp. V.
slin, soaĭe și
usuc 1.lip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lip (
reg.)
s. n.lip (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lip n.
1. materia ce se prinde de lână la spălat;
2. murdărie (pe trup) [Slav. LĬEPŬ].
lip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIP1 s. n. (
Reg.) Strat (gros) de murdărie care se formează pe piele sau pe îmbrăcăminte; jeg. — Din
ucr. lep.lip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIP2 interj,
v. lipa.