lintou (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINTÓU, lintouri, s. n. Element de construcție monolit, dispus orizontal deasupra unei deschideri, pentru a prelua greutatea zidăriei de deasupra; buiandrug. – Din
fr. linteau.lintou (Dicționar de neologisme, 1986)LINTÓU s.n. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de susținere așezată deasupra unei porți, a unei uși sau a unei ferestre; buiandrug. [< fr.
linteau].
lintou (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINTÓU s. n. grindă de susținere așezată deasupra unei porți, uși sau ferestre; buiandrug. (< fr.
linteau)
lintou (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lintóu s. n.,
art. lintóul; pl. lintóurilintou (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINTÓU, lintouri, s. n. Element de construcție monolit, dispus orizontal deasupra unei deschideri, pentru a prelua greutatea zidăriei de deasupra; buiandrug. – Din
fr. linteau.