linte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍNTE, (
1, 2)
s. f., (
3)
linți, s. m. pl. 1. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui și fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile
(Lens culinaris); p. restr. fructul și sămânța acestei plante. ◊
Expr. Până la un bob de linte = absolut tot.
Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar și pentru un profit material neînsemnat.
2. S. f. (
Med. vet.;
pop.) Cisticercoză.
3. S. m. pl. (
Zool.;
pop.) Cisticerci. –
Lat. lens, -ntis.linte (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)línte s. f. – Plantă leguminoasă. –
Mr.,
megl. linte. Lat. lentem (Pușcariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979),
cf. it. lente. –
Der. lintiță, s. f. (plantă acvatică; pistrui), cu
suf. dim. -
iță (Densusianu,
Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui
lentilă, s. f., din
fr. lentille.linte (Dicționaru limbii românești, 1939)línte f. (lat.
lens, lentis, linte, it.
lente. V.
lentilă). O legumă papilionacee care face niște boabe turtite (
lens esculenta saŭ
ervum lens). Lentilă, sticlă p. aparate optice. Pl. Un fel de boală a porcilor.
Lintea pratuluĭ. V.
prat.linte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)línte (plantă, boală)
s. f.,
g.-d. art. línteilinte (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)linte f. plantă ale carii fructe sunt mici legume romboidale cu două semințe (
Lens esculenta);
2. pl.
linți, lepră la porci. [Lat. LENTEM].
linte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÍNTE, (1, 2) s. f., (3)
linți, s. m. pl. 1. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui și fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile
(Lens culinaris); p. restr. fructul și sămânța acestei plante. ◊
Expr. Până la un bob de linte = absolut tot.
Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar și pentru un profit material neînsemnat.
2. S. f. (
Med. vet.; pop.) Cisticercoză.
3. S. m. pl. (
Zool.; pop.) Cisticerci. —
Lat. lens, -ntis.