lins - explicat in DEX

lins (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LINS, -Ă, linși, -se, adj. 1. (Despre păr) Bine netezit, întins², neondulat. 2. (Fam.; despre oale sau farfurii) Din care s-a mâncat tot, în care n-a mai rămas nici o urmă de mâncare. – V. linge.

lins (Dicționaru limbii românești, 1939)
lins, -ă (d. ling). Păr lins, foarte neted (în opoz. cu creț).

lins (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lins adj. m., pl. linși; f. línsă, pl. línse

lins (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lins a. 1. pieptenat, lucitor, neted: păr lins; 2. fig. scos din cutie: un june lins. [V. linge].

lins (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LINS, -Ă, linși, -se, adj. 1. (Despre păr) Bine netezit, întins², fără bucle. 2. (Fam.; despre oale sau farfurii) Din care s-a mâncat tot, în care n-a mai rămas nicio urmă de mâncare. — V. linge.