linogravură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINOGRAVÚRĂ, linogravuri, s. f. Tehnică a gravurii în care imaginea este obținută prin imprimarea unei plăci de linoleum; (
concr.) imagine obținută prin acest procedeu. – Din
fr. linogravure.linogravură (Dicționar de neologisme, 1986)LINOGRAVÚRĂ s.f. Gravură în linoleum. [< fr.
linogravure].
linogravură (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de reproducere și multiplicare a unui desen prin imprimarea unei plăci gravate în linoleum. ◊ imaginea obținută. (< fr.
linogravure)
linogravură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)linogravúră (-no-gra-) s. f.,
g.-d. art. linogravúrii; (gravuri)
pl. linogravúrilinogravură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINOGRAVÚRĂ, linogravuri, s. f. Tehnică a gravurii în care imaginea este obținută prin imprimarea unei plăci de linoleum; (
concr.) imagine obținută prin acest procedeu. — Din
fr. linogravure.