liniștitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINIȘTITÓR, -OÁRE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. –
Liniști +
suf. -tor.liniștitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liniștitór adj. m.,
pl. liniștitóri; f. sg. și
pl. liniștitoáreliniștitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINIȘTITÓR, -OÁRE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. —
Liniști +
suf. -tor.