lingău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINGẮU, lingăi, s. m. 1. Om căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alții).
2. (Adesea adjectival) Om lingușitor și slugarnic. –
Linge +
suf. -ău.lingăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)lingắŭ m. (d.
ling). Parazit, om care umblă după mîncare gratuită.
lingău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lingắu (
fam.)
s. m.,
art. lingắul; pl. lingắi, art. lingắiilingău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lingău m. parazit.
lingău (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINGẮU, lingăi, s. m. (
Fam.)
1. Om căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alții).
2. (Adesea adjectival) Om lingușitor și slugarnic. —
Linge +
suf. -ău.