lingăreală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINGĂREÁLĂ, lingăreli, s. f. Faptul de
a (se) lingări; comportarea, atitudinea omului slugarnic și lingușitor. –
Lingări +
suf. -eală.lingăreală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lingăreálă (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. lingărélii; pl. lingărélilingăreală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINGĂREÁLĂ, lingăreli, s. f. (
înv. și
reg.) Faptul de
a (se) lingări; comportarea, atitudinea omului slugarnic și lingușitor. —
Lingări +
suf. -eală.