linguși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINGUȘÍ, lingușesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria. –
Cf. linge.