lingări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINGĂRÍ, lingăresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A flata, a linguși pe cineva cu slugărnicie. –
Linge +
suf. -ări.lingări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lingărí (a ~) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. lingărésc, imperf. 3
sg. lingăreá; conj. prez. 3
să lingăreáscălingări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINGĂRÍ, lingăresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (
înv. și
reg.) A flata, a linguși pe cineva cu slugărnicie. —
Linge +
suf. -ări.