limicol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMÍCOL, -Ă, limicoli, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în zona mâlului de pe fundul apelor. – Din
fr. limicole.limicol (Dicționar de neologisme, 1986)LIMÍCOL, -Ă adj. (
Despre animale) Care trăiește în mâlul de pe fundul apelor. //
s.f.pl. (
Zool.) Subordin de păsări cu picioare nepalmate, care trăiesc în locuri umede sau mlăștinoase. [Cf. fr.
limicole, cf. lat.
limus – noroi,
colere – a locui].
limicol (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIMÍCOL, -Ă I.
adj. (despre organisme) care trăiește în mlaștini. II. s. f. pl. subordin de păsări cu picioare nepalmate, care trăiesc în locuri mlăștinoase. (< fr.
limicole/s/)
limicol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limícol adj. m.,
pl. limícoli; f. limícolă, pl. limícolelimicol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMÍCOL, -Ă, limicoli, -e, adj. (Despre animale) Care trăiește în sau pe mâlul de pe fundul apelor, pe malul râurilor, în locurile mlăștinoase etc. — Din
fr. limicole.