lihăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIHĂÍ vb. IV
v. lehăi.lihăi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)lihăí, lihăiésc, vb. IV (reg.) a striga (după animale); a ocărî, a mustra, a bârfi.
lihăi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)lihăí, lihăiesc, (lihui, lehui), vb. intranz. –
1. A face zgomot mare ca să nu vină lupii sau alte animale sălbatice la vite (Papahagi 1925; Lenghel 1979).
2. A striga la cineva, a certa (D. Pop 1978). – Creație expresivă (DER), din interj. liha!, i-ha!
lihăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIHĂÍ vb. IV
v. lehăi.