ligă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍGĂ, ligi, s. f. Uniune, asociație sau coaliție de state, orașe, de societăți sau de indivizi, constituită în vederea realizării unui țel comun. – Din
fr. ligue, it. liga.ligă (Dicționar de neologisme, 1986)LÍGĂ s.f. Uniune de state, de orașe etc., constituită în vederea realizării unui scop comun; organizație. [Cf. fr.
ligue, it.
liga].
ligă (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÍGĂ s. f. 1. (ant.) alianță politico-militară a statelor grecești, sub conducerea unuia dintre ele, care urmărea să-și impună supremația. 2. uniune, asociație de state, orașe, persoane ◊ creată în scop comun. (< fr.
ligue, it.
liga)
ligă (Dicționaru limbii românești, 1939)*lígă f., pl.
ĭ (fr.
ligue, d. it.
liga, formă veche și dialectală îld.
lega, d.
legare, a lega, din aceĭașĭ răd. cu
alianță). Alianță, coalițiune, uniune între state saŭ între oamenĭ.
ligă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lígă s. f.,
g.-d. art. lígii; pl. ligiligă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ligă f.
1. alianță ofensivă sau defensivă între mai multe State;
2. fig. asociațiune între particulari cu scop politic sau cultural:
Liga pentru cultura poporului român.ligă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Ligă f. (
Catolică), unire formată de catolicii din Franța, spre a combate pe protestanți sub domniile lui Henric III și Henric IV.
ligă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÍGĂ, ligi, s.f Uniune, asociație sau coaliție de state, de orașe, de societăți sau de persoane fizice ori juridice, constituită în vederea realizării unui țel comun. — Din
fr. ligue, it. liga.