lighean - explicat in DEX

lighean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIGHEÁN, lighene, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. larg și puțin adânc, întrebuințat la spălatul corpului, al vaselor, al rufelor etc. ♦ Conținutul unui asemenea vas. – Din tc. liğen, legen.

lighean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ligheán (lighéne), s. n. – Vas de spălat. – Mr. lighen. Tc. legen (Șeineanu, II, 236; Meyer 234; Berneker 699; Lokotsch 1290; Vasmer, II, 24), cf. ngr. λεγένι, alb. ljëgen (Philippide, II, 720), bg. legen, sb. ledjen, rus. legin. Originea pare să fie gr. λεϰάνη, cf. leagăn.

lighean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ligheán s. n., pl. ligheáne / lighéne

lighean (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
lighean, lighene s. n. (prst.) iatac, alcov.

lighean (Dicționaru limbii românești, 1939)
ligheán n., pl. ene, nu eane (turc. legen, leken [de unde vine ngr. legéni, bg. sîrb. legen], d. ngr. lekáni, vgr. lekáne lekánion, lighean, de unde vine și vsl. lekánĭa, rus. lohánĭ, lighean). Vasu în care se scurge apa cînd te spelĭ. – Vechĭ leghén și leghín.

lighean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIGHEÁN, ligheane, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. larg și puțin adânc, folosit la spălatul corpului, al vaselor, al rufelor etc. ♦ Conținutul unui asemenea vas. [Pl. și: lighene] — Din tc. liğen, legen.