lifta - explicat in DEX

lifta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIFTÁ, liftez, vb. I. 1. Tranz. (La tenis) A trimite mingea imprimându-i anumite efecte. 2. A scoate la suprafață țițeiul acumulat în sonde. – Din fr. lifter.

lifta (Dicționar de neologisme, 1986)
LIFTÁ vb. I. tr., intr. 1. A trimite mingea (la volei, la tenis și la tenis de masă) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. 2. A aduce la suprafață țițeiul acumulat în sonde. [< engl. lift, cf. fr. lifter].

lifta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LIFTÁ vb. I. tr., intr. a trimite mingea (la tenis, tenis de masă, volei etc.) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. II. tr. 1. a ridica și a aduce în poziție, cu ajutorul unei macarale, un acoperiș, planșeu etc. 2. a aduce la suprafață țițeiul acumulat în sonde. 3. (fam.) a sâcâi. (< fr. lifter, engl. tolift)

lifta (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
lifta, liftez v. t. a înșela.

lifta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
liftá (a ~) vb., ind. prez. 3 lifteáză

lifta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIFTÁ, liftez, vb. I. 1. Tranz. (La tenis) A trimite mingea imprimându-i anumite efecte. 2. A scoate la suprafață țițeiul acumulat în sonde. — Din fr. lifter.