lidită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIDÍTĂ, lidite, s. f. 1. Exploziv fabricat pe bază de acid picric, folosit în mine.
2. Rocă sedimentară cu granulație fină, de obicei neagră-cenușie, alcătuită mai ales din cuarț și calcedonie. – Din
fr. lyddite.lidită (Dicționar de neologisme, 1986)LIDÍTĂ s.f. 1. Rocă silicioasă de culoare închisă, constituită în mare parte din radiolare.
2. Exploziv pe bază de acid picric; melinită. [< fr.
lyddite, cf.
Lydd – oraș în Anglia].
lidită (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIDÍTĂ s. f. 1. rocă silicioasă de culoare închisă, din radiolari. 2. melinită. (< fr.
lyddite)
lidită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LIDÍTĂ (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. Lydd, oraș în Anglia)
s. f. (
PETROGR.) Rocă sedimentară, fin granulată, compactă, neagră-cenușie, sau brună-verzuie, alcătuită în special din cuarț, calcedonie sau Opal și formată prin silicifierea argilelor, tufurilor, calcarelor etc., deosebindu-se astfel net de rocile în care se găsește. Se utilizează uneori ca material abraziv fin.
lidită (Dicționaru limbii românești, 1939)*lidítă f., pl.
e (d.
Lydia, o veche țară din Asia Mică).
Min. Un schist argilos negru, impregnat cu cŭarț și care formează o peatră compactă, dură și aspră cu care se încearcă auru (și argintu) trăgînd o dungă pe suprafața eĭ. Se numește și
ĭasp negru și
peatră [!] de încercare. V.
peatră.lidită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lidítă s. f.,
g.-d. art. lidítei; pl. lidítelidită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIDÍTĂ, lidite, s.f
1. Exploziv fabricat pe bază de acid picric, folosit în mine.
2. Rocă sedimentară cu granulație fină, de obicei neagră-cenușie, alcătuită mai ales din cuarț și calcedonie. — Din
fr. lyddite.