licăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍCĂR, licăre, s. n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipește; scânteie. [
Var.:
lícur s. n.] – Din
licări (derivat regresiv).
licăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lícăr s. n.,
pl. lícărelicăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÍCĂR, licăre, s. n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipește; scânteie. [
Var.:
lícur s. n.] — Din
licări (derivat regresiv).