licurici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LICURÍCI, licurici, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale niște organe care emit lumină fosforescentă (
Lampyris noctiluca). –
Licuri +
suf. -ici.licurici (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)licuríci (licuríci), s. m. –
1. Insectă (Lampyris noctiluca). –
2. (
Arg.) Lanternă, lampă de buzunar. –
Mr. licuriciu. Probabil
der. din
licuri (în loc de
licări),
cf. Tiktin; Pascu, I, 111; Candrea. După Diculescu,
Elementele, 489, dintr-un
gr. *λυϰουρίϰιου,
der. doric din
gr. λυϰουρίς.
licurici (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LICURÍCI (‹
licuri, a
înv. „a licări”)
s. m. Nume dat unor insecte coleoptere nocturne, carnivore de
c. 1-2 cm; femelele au pe ultimele segmente abdominale organe care emit lumină fosforescentă; ouăle și larvele emit mai puțină lumină. Se cunosc peste 30 de specii; în România trăiesc genurile
Lampyris și
Luciola.licurici (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LICURICI, com. în
jud. Gorj, situată în zona Dealurilor Amaradiei; 2.718
loc. (2000). În satul Totea se află biserica
Sf. Nicolae (1735, cu picturi murale interioare originare), iar în satul
L., biserica de lemn cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1776-1777).
licurici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)licuríci s. m.,
pl. licurícilicurici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LICURÍCI, licurici, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale niște organe care emit lumină fosforescentă
(Lampyris noctiluca). —
Licuri +
suf. -ici.licuricĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)licurícĭ m., pl. tot așa (d.
licuresc, licăresc). Un fel de gîndac care strălucește la întuneric (
lampyris splendidula).