licur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÍCUR s. n. v. licăr.licur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)licur n. (poetic) licărire:
speranța e un licur ușor EM.
licur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÍCUR s. n. v. licăr.