licuație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LICUÁȚIE s. f. (Metalurgie) Fenomen de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [
Pr.:
-cu-a-] – Din
fr. liquation.licuație (Dicționar de neologisme, 1986)LICUÁȚIE s.f. Fenomenul de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Gen.
-iei. / cf. fr.
liquation].
licuație (Marele dicționar de neologisme, 2000)LICUÁȚIE s. f. separare, prin încălzire, a componenților unui aliaj cu puncte de topire diferite. (< fr.
liquation)
licuație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)licuáție (-cu-a-ți-e) s. f.,
art. licuáția (-ți-a), g.-d. art. licuáției; pl. licuáții, art. licuáțiile (-ți-i-)licuație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LICUÁȚIE, licuații, s. f. (
Metal.) Fenomen de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [
Pr.:
-cu-a-] — Din
fr. liquation.