lictar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LICTÁR s. n. (
Reg.) Marmeladă de prune; magiun. – Din
magh. lekvár.lictar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lictár s. n. – Marmeladă de prune.
Lat. electuarium (
sec. XIX), introdus în
Trans. prin farmacie (Candrea; Tiktin).
lictar (Dicționaru limbii românești, 1939)*lictár n., pl.
e (lat.
electuarium, auzit de la farmaciștĭ. V.
electuariŭ).
Trans. Magĭun, povidlă, marmeladă. V.
pecmez.lictar (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)lictár, (liptari, ligvar, legvar), s.n. – Magiun, dulceață de prune. „Magiunul care se unge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleșe rece” (Faiciuc 1998: 182). – Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie (Candrea, Tiktin cf. DER); cf. magh. lekvás.
lictar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lictár (
reg.)
s. n.lictar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lictar n. Mold. Tr. magiun de prune. [Indirect din lat. ELECTUARIUM].
lictar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LICTÁR s. n. (
Reg.) Marmeladă de prune; magiun. — Din
magh. lekvâr.