licopodiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LICOPÓDIU s. n. Pulbere galbenă obținută din sporii unei criptogame, folosită în farmacie, pirotehnie etc. – Din
fr. lycopode.licopodiu (Dicționar de neologisme, 1986)LICOPÓDIU s.n. (
Bot.) Plantă criptogamă care, prin forma sa, se aseamănă cu un picior de lup. ♦ Pulbere galbenă obținută din sporii acestei plante, folosită în farmacie și pirotehnie. [Pron.
-diu. / < fr.
lycopode, cf. gr.
lykos – lup,
pous – picior].
licopodiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)LICOPÓDIU s. n. plantă criptogamă care, prin forma sa, se aseamănă cu un picior de lup. ◊ pulbere galbenă din sporii acestei plante, folosită în farmacie, pirotehnie etc. (< fr.
lycopode)
licopodiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)licopódiu [
diu pron. diu]
s. n.,
art. licopódiullicopodiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LICOPÓDIU s. n. Pulbere galbenă obținută din sporii unei criptogame, folosită în farmacie, pirotehnie etc. — Din
fr. lycopode.licopodiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*licopódiŭ m. (din latina botaniștilor
lycopódium, d. vgr.
lýkos, lup, și
pûs, podós, picĭor).
Bot. O plantă criptogamă aĭ căreĭ sporĭ conțin un praf galben palid (numit și
sulf vegetal, fiind-că poate arde) care se întrebuințează în farmacie la învălit [!] hapurile.