licoare - explicat in DEX

licoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LICOÁRE, licori, s. f. 1. Băutură fină, savuroasă. ♦ Lichid (medicamentos). 2. Lichid folosit ca reactiv în anumite reacții chimice. – Din fr. liqueur, lat. liquor, -oris.

licoare (Dicționar de neologisme, 1986)
LICOÁRE s.f. 1. Băutură bună, savuroasă, fină. ♦ Lichid medicamentos. 2. Reactiv lichid folosit în anumite reacții chimice. [< fr. liqueur, cf. lat. liquor].

licoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LICOÁRE s. f. 1. băutură bună, savuroasă, fină. ◊ lichid medicamentos. 2. reactiv lichid în anumite reacții chimice. (< fr. liqueur, lat. liquor)

licoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*licoáre f., pl. orĭ (fr. liqueur, licoare, licor, d. lat. liquor, lichid, lichiditate). Substanță lichidă. Rar. Licor.

licoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
licoáre s. f., g.-d. art. licórii; pl. licóri

licoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
licoare f. substanță lichidă.

licoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LICOÁRE, licori, s. f. 1. Băutură fină, savuroasă. ♦ Lichid (medicamentos). 2. Lichid folosit ca reactiv în anumite reacții chimice. — Din fr. liqueur, lat. liquor, -oris.