licențiozitate - explicat in DEX

licențiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LICENȚIOZITÁTE, licențiozități, s. f. Caracterul, însușirea a ceea ce este licențios; comportare, faptă, vorbă etc. licențioasă. [Pr.: -ți-o-] – Licențios + suf. -itate.

licențiozitate (Dicționar de neologisme, 1986)
LICENȚIOZITÁTE s.f. (Rar) Însușirea, caracterul a ceea ce este licențios; comportare, vorbă etc. licențioasă. [Pron. -ți-o-. / cf. it. licenziosità].

licențiozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LICENȚIOZITÁTE s. f. însușirea, caracterul a ceea ce este licențios; comportare, vorbă licențioasă. (< it. licenziosità)

licențiozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
licențiozitáte (-ți-o-) s. f., g.-d. art. licențiozitắții; pl. licențiozitắți

licențiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LICENȚIOZITÁTE, licențiozități, s. f. Caracterul, însușirea a ceea ce este licențios; comportare, faptă, vorbă etc. licențioasă. [Pr.: -ți-o-] — Licențios + suf. -itate.