licențios - explicat in DEX

licențios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LICENȚIÓS, -OASĂ, licențioși, -oase, adj. Care calcă regulile bunei-cuviințe și ale moralei; indecent, impudic, imoral. [Pr.: -ți-os] – Din fr. licencieux, lat. licentiosus.

licențios (Dicționar de neologisme, 1986)
LICENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Necuviincios, imoral, libertin. [Pron. -ți-os. / cf. fr. licencieux, lat. licentiosus].

licențios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LICENȚIÓS, -OÁSĂ adj. necuviincios, imoral, indecent. (< fr. licencieux, lat. licentiosus)

licențios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*licențiós, -oásă adj. (lat. licentiosus). Prea liber, necuviincĭos: vorbe, versurĭ licențioase. Adv. În mod licențios.

licențios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
licențiós (-ți-os) adj. m., pl. licențióși; f. licențioásă, pl. licențioáse

licențios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
licențios a. prea liber.

licențios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LICENȚIÓS, -OÁSĂ, licențioși, -oase, adj. Care calcă regulile bunei-cuviințe și ale moralei; indecent, impudic, imoral. [Pr.: ți-os] — Din fr. licencieux, lat. licentiosus.