licențiat - explicat in DEX

licențiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LICENȚIÁT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. Persoană care a obținut o licență (1). [Pr.: -ți-at] – Din fr. licencié, it. licenziato.

licențiat (Dicționar de neologisme, 1986)
LICENȚIÁT, -Ă s.m. și f. Posesor al unui titlu sau al unei diplome de licență. [Pron. -ți-at. / cf. fr. licencié].

licențiat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LICENȚIÁT, -Ă s. m. f. posesor al unui titlu, al unei diplome de licență. (< fr. licencié, it. licenziato)

licențiat (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
licențiat, -ă, licențiați, -te s. m., s. f. (glum.) absolvent de liceu.

licențiat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*licențiát, -ă adj. Care a fost licențiat, congediat [!]: soldațĭ, elevĭ licențiațĭ. Subst. Care a obținut licența universitară: licențiat în filologie.

licențiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
licențiát (-ți-at) s. m., pl. licențiáți

licențiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
licențiat a. concediat: trupe licențiate. ║ m. cel ce a luat gradul de licență într’o facultate: licențiat în drept, litere, științe.

licențiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LICENȚIÁT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a obținut o licență (1). 2. (Jur.) Persoană autorizată printr-un contract de licență să utilizeze un brevet de invenție sau o marcă, de către titularii acestora. [Pr.: -ți-at] — Din fr. licencié, it. iicenziato.