liceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LICÉU, licee, s. n. Școală de cultură generală, în care sunt admiși absolvenți ai școlilor generale și unde se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii. – Din
fr. lycée, lat. lyceum.liceu (Dicționar de neologisme, 1986)LICÉU s.n. 1. Grădină din Atena, unde Aristotel preda filozofia sa.
2. Școală medie de cultură generală; școală secundară. [< fr.
lycée, cf. gr.
lykeion].
liceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)LICÉU s. n. ciclu în sistemul de învățământ, superior școlii generale. (< fr.
lycée, lat.
lyceum)
liceu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)licéu (licée), s. n. – Colegiu, gimnaziu. –
Mr. lichiu. Fr. lycée (
mr. din
ngr. λύϰειον). –
Der. liceal, adj. (secundar);
licean, s. m. (elev de liceu).
liceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)licéu s. n.,
art. licéul; pl. licéeliceu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)liceu n.
1. la Grecii antici:
loc de exercițiu situat afară din Atena și plantat cu arbori, unde Aristotele preda filozofia sa; 2. azi, școală secundară cu șapte sau opt clase sub direcțiunea Statului:
liceu clasic, modern, real.liceu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LICÉU, licee, s. n. Ciclu de învățământ urmând ciclului gimnazial în care se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii. — Din
fr. lycée, lat. lyceum.liceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*licéŭ n., pl.
ee, maĭ exact
eĭe (lat.
Lycéum și
Lycium, d. vgr.
Lýkeion, unu din cele treĭ gimnaziĭ din Atena, aproape de templu luĭ Apóline
Lýkeios [unde preda Aristotele], adică „distrugătoru de lupĭ”, d.
lýkos, lup). Școală secundară cu 7-9 clase (după țărĭ) care prepară maĭ ales p. intrarea în universitate. (În multe țărĭ e tot una cu gimnaziu).