licări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LICĂRÍ, pers. 3
licărește, vb. IV.
Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente.
2. A sclipi, a luci [
Prez. ind. pers. 3
sg.:
lícăre. –
Var.:
licurá vb. I,
licurí vb. IV] –
Et. nec.