licăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)licăí (-ăiésc, – ít), vb. – A linge, a linchi. –
Var. lincăi, linchi, linciuri. Creație expresivă. Alte explicații par echivoce (din
v. germ. lecchon, Diez, I, 246; din
sl. lokati, Miklosich,
Lexicon, 343 și Cihac, II, 171; același Cihac, II, 511, pune în legătură pe
linciuri cu
leciu, și Scriban, cu
mag. lecsegni „a plesni, a trosni”. Lui
linchi îi corespunde
limpi, vb. (a linge), cu
var. limbi (
sec. XVIII), prin confuzie cu
limbă. Der. li(n)căit, s. n. (lipăit, lingere);
lincăială, s. f. (linsoare);
linciureală, s. f. (plescăială, bălăceală). Se întîlnește cu
der. expresive de la
lap și
liorc.