librație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIBRÁȚIE, librații, s. f. (
Astron.) Mișcare aparentă, de ușoară balansare a lunii față de poziția sa mijlocie, care permite observarea de pe pământ a ceva mai mult de jumătate din suprafața lunară. – Din
fr. libration.librație (Dicționar de neologisme, 1986)LIBRÁȚIE s.f. 1. (
Astr.) Oscilație ușoară și aparentă a Lunii datorată orbitei ei eliptice pe care o descrie în jurul Pământului.
2. Oscilație, unduire. [Gen.
-iei, var.
librațiune s.f. / cf. it.
librazione, fr.
libration, lat.
libratio – balansare].
librație (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIBRÁȚIE s. f. 1. balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei ecliptice pe care o descrie în jurul Pământului. 2. oscilație. (< fr.
libration, lat.
libratio)
librație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)libráție (oscilație a lunii)
(li-bra-ți-e) s. f.,
art. libráția (-ți-a), g.-d. art. libráției; pl. libráții, art. libráțiile (-ți-i-)librație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIBRÁȚIE, librații, s. f. (
Astron.) Oscilație periodică a Lunii față de poziția sa medie, care permite observarea de pe Pământ a mai mult de jumătate din suprafața ei totală. — Din
fr. libration.