librar - explicat in DEX

librar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIBRÁR, librari, s. m. Proprietar al unei librării; negustor de cărți; p. ext. vânzător într-o librărie. ♦ (Înv.) Editor. – Din fr. libraire, lat. librarius.

librar (Dicționar de neologisme, 1986)
LIBRÁR s.m. Vânzător de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. [Cf. fr. libraire, lat. librarius].

librar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LIBRÁR s. m. negustor de cărți; (p. ext.) vânzător într-o librărie. (< fr. libraire, lat. librarius)

librar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
librár (librári), s. m. – Vînzător cu cărți. Fr. libraire, cu adaptarea suf. – Der. librărie, s. f. (magazin de cărți), din fr. librairie; librăreasă, s. f. (proprietăreasa unei librării).

librar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*librár m. (lat. librarius, d. liber, carte). Vînzător de cărțĭ (maĭ ales noĭ) în prăvălia luĭ. V. anticar.

librar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
librár (li-brar) s. n., pl. librári

librar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
librar m. cel ce vinde cărți.

librar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIBRÁR, librari, s. m. Proprietar al unei librării; negustor de cărți; p. ext. vânzător într-o librărie. ♦ (înv.) Editor. — Din fr. libraire, lat. librarius.