librărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIBRĂRÍE, librării, s. f. 1. Magazin în care se vând cărți.
2. (
Înv.) Ocupația librarului. –
Librar +
suf. -ărie (după
fr. librairie).librărie (Dicționar de neologisme, 1986)LIBRĂRÍE s.f. Magazin în care se vând cărți. [Gen.
-iei. / < fr.
librairie, cf. lat.
liber – carte].
librărie (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIBRĂRÍE s. f. magazin în care se vând cărți. (după fr.
librairie)
librărie (Dicționaru limbii românești, 1939)*librăríe f. (d.
librar, ca fr.
librairie, d.
libraire). Profesiunea libraruluĭ. Prăvălia luĭ.
librărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)librăríe (li-bră-) s. f.,
art. librăría, g.-d. art. librăríei; pl. librăríi, art. librăríilelibrărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)librărie f.
1. profesiunea librarului și comerțul său;
2. prăvălie de cărți.
librărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIBRĂRÍE, (1) librării, s. f. 1. Magazin în care se vând cărți.
2. (
Înv.) Ocupația librarului. —
Librar +
suf. -arie (după
fr. librairie).