libovnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LIBÓVNIC, -Ă, libovnici, -ce, adj. (
Înv.) Iubitor, amator de... – Slav (
v. sl. ljubovĩnikŭ).
libovnic (Dicționaru limbii românești, 1939)libóvnic, -ă adj. (bg.
libóvnik).
Vechĭ. Amabil. Ĭubitor de:
libovnic la băuturĭ. Subst. Ibovnic.
libovnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)libovnic m. V.
ibovnic.