libovi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LIBOVÍ, libovesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. (
Înv. și
arh.) A (se) iubi. ♦ A petrece, a se desfăta. – Din
libov.libovi (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)liboví, libovesc, vb. refl. – A (se) iubi: „Beau feciorii, se libovăsc / Și de mândre da gândesc” (Bârlea 1924: 24). – Din sl. ljubiti, cf. ucr. ljubyty.