libidinos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIBIDINÓS, -OÁSĂ, libidinoși, -oase, adj. Care se lasă fără rușine stăpânit de pofta plăcerilor senzuale, înclinat spre lascivitate. – Din
fr. libidineux, lat. libidinosus.libidinos (Dicționar de neologisme, 1986)LIBIDINÓS, -OÁSĂ adj. Desfrânat; senzual, lasciv. [< fr.
libidineux, lat.
libidinosus].
libidinos (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIBIDINÓS, -OÁSĂ adj. senzual, lasciv; înclinat spre desfrâu. (< fr.
libidineux, lat.
libidinosus)
libidinos (Dicționaru limbii românești, 1939)*libidinós, -oásă adj. (lat.
libidinosus, d.
libído, -ídinis, plăcere sensuală, rudă cu vsl.
lĭubiti și rom.
ĭubesc). Lasciv, ĭubitor de plăcerĭ sensuale.
libidinos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)libidinós adj. m.,
pl. libidinóși; f. libidinoásă, pl. libidinoáselibidinos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIBIDINÓS, -OÁSĂ, libidinoși, -oase, adj. Care se lasă stăpânit de pofta plăcerilor senzuale, înclinat spre lascivitate. — Din
fr. libidineux, lat. libidinosus.