libert (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIBÉRT, liberți, s. m. Sclav roman eliberat. – Din
lat. libertus.libert (Dicționar de neologisme, 1986)LIBÉRT s.m. (
În Roma antică) Sclav eliberat. [< lat.
libertus].
libert (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIBÉRT, -Ă s. m. f. (în Roma antică) sclav(ă) eliberat(ă). (< lat.
libertus)
libert (Dicționaru limbii românești, 1939)*libért, -ă s. (lat.
libertus, liberta). La Romanĭ, sclav liberat, sclavă liberată.
libert (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LIBÉRT (‹
lat. libertus)
s. m. (În Roma antică) Sclav eliberat care primea cetățenia romană și prenumele stăpânului. Îi era interzis să acceadă la o carieră politică, dar putea să desfășoare activități comerciale, administrative și profesionale. Sub Claudiu I
l. imperiali controlau întregul sistem administrativ al Imperiului.
libert (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)libért s. m.,
pl. libérțilibert (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)libert m. sclav roman căruia s’a dat libertate:
mojicie de libert îngânfat AL.
libert (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIBÉRT, liberți, s. m. (În Roma antică) Sclav eliberat care primea cetățenia romană, prenumele și numele stăpânului. —
Din lat. libertus.