leșnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÉȘNIC, leșnice, s. n. (
Reg.) Specie de plasă de pescuit. [
Var.:
léșniec s. n.] – Din
bg. leštnik „alun”.
leșnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)léșnic,
léșnice, s.n. (reg.)
1. unealtă de prins pește; crâsnic.
2. locul de pândă al vânătorului.
leșnic (Dicționaru limbii românești, 1939)léșnic n., pl.
e (d.
leș 2 cu sufixu sl.
-nic din
crîsnic).
Vechĭ. Leș, pîndă (pl.
-cĭ, ca și azĭ în Mold.
farmicĭ îld.
farmece).
Azĭ. Nord. Aleș, crîsnic (de prins pește). – Și
lejnic. V.
leșteŭ.leșnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)léșnic (
reg.)
s. n.,
pl. léșniceleșnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÉȘNIC, leșnice, s. n. (
Reg.) Plasă de pescuit. [
Var.:
leșniec s. n.] — Din
bg. leštnik „alun”.